Copil fiind, înainte de 1990, „recrutam” câte un adolescent mai vânjos din cartier ca să cărăm sacoșele cu 10-12 recipiente din sticlă, pe care le dădeam goale și le aduceam acasă pline cu apă minerală. Vecinul se alegea cu o monedă sau un biscuit Poiana. Dacă știa să negocieze mai bine, primea cu împrumut mingea mea de fotbal, câteva ore.
Citeste integral - click aici
Articolul "Să închinăm în cinstea noastră… un pahar cu apă" a fost redactat de Alex Livadaru si a fost preluat din publicatia online Republica.ro
