Aveam cel puțin cinci trasee sigure, pe care părăseam curtea casei. Deși, după prima fugă, ai mei stăteau cu ochii pe noi, când de la geamuri, când din ușa casei, când din magazia de lemne, reușeam să găsesc cele câteva secunde necesare în care rămâneam nesupravegheați, după care toată curtea, și cu aportul vecinilor, se umplea de gălăgie, ca după orice număr de iluzionism.
Citeste integral - click aici
Articolul "Părinții mei au avut puterea să trăiască cu spaima în suflet ori de câte ori plecam de-acasă, știind că, pe drum, mă aștepta o lecție de învățat. Astăzi, intervin serviciile sociale sau psihologii" a fost redactat de Liliana Widocks si a fost preluat din publicatia online Republica.ro
