Cu mulți ani în urmă, am citit că Stalin era cinefil și organiza frecvent proiecții private. Mi-am imaginat atunci că aș viziona împreună cu o versiune tânără a acestuia câteva filme anti-război. La fel și cu Hitler. De exemplu: Cărările gloriei (Paths of Glory – 1957), al lui Stanley Kubrick, Balada soldatului (Ballada o soldate – 1959), al lui Grigori Ciuhrai, trilogia Condiția umană (Ningen no jôken – 1959; 1961), a lui Masaki Kobayashi, Mormântul licuricilor (Hotaru no haka – 1988), al lui Isao Takahata, Underground (1995), al lui Emir Kusturica (da, știu despre Kusturica, dar filmul rămâne), sau Vals cu Bashir (Vals Im Bashir – 2008), al lui Ari Folman.
Aș fi fost curios să le observ reacțiile din timpul filmelor. La final, să discutăm deschis despre ele. I-ar fi influențat în vreun fel în bine?
Citeste integral - click aici
Articolul "Pacea nu poate fi acceptabilă în orice condiții. Nu când cineva vrea să trăiești cu bocancul său pe grumaz" a fost redactat de Ștefan Cociodar si a fost preluat din publicatia online Republica.ro
