Tocmai m-am întors după un weekend la Vama Veche- am calculat, la fix 30 de ani de când am calcat acolo prima oara. Și am realizat că parte din experiență asta se leagă, inevitabil, de cea care eram eu când am pășit prima data în Vama- și că poate, multora mai tineri sătui de leitmotivul “s-a schimbat Vama” ar putea să le para interesant să afle de ce, pentru cineva care o știe de la începuturile ei, când acolo nu era decât un sat de pe graniță, uitat de lume.
Pentru toți colegii mei de liceu (promoția 1993, MF3 - actualul Alexandru Ioan Cuza) și pentru toți cei pe care i-am cunoscut în anii ’90 în Vama Veche.
Tocmai m-am întors după un weekend la Vama Veche, la
Am fost în Vama Veche acum, la 30 de ani de când am călcat acolo prima oară, și am realizat că parte din experiența asta se leagă, inevitabil, de cea care eram eu când am pășit prima data în Vamă - și că poate multora mai tineri sătui de leitmotivul “s-a schimbat Vama” ar putea să le pară interesant să afle de ce, pentru cineva care o știe de la începuturile ei, când acolo nu era decât un sat de pe graniță, uitat de lume.
Am ajuns în Vama exact la terminarea liceului. Dădusem Bacul (nu mai rețîn la câte materii, dar pe atunci nu era stresul din ziua de azi, nu conta pentru nimic mai mult decât pentru continuarea studiilor). Desigur, faima zonei precedase vizita - cei mai “cool” dintre colegii mei de liceu deja fuseseră acolo în vacanța anterioară, dar nu erau totuși prea mulți. De ce zic zona? Pentru că mult mai celebru pe vremea aceea era 2 Mai-ul, unde boema artistică bucureșteană își petrecea verile, iar restaurantul Dobrogeanul anima serile. În Vama Veche, în virtutea faptului că era o localitate de graniță, nu aveai acces “oficial” înainte de 1989 decât dacă aveai un motiv foarte bine întemeiat - ca de exemplu, rude acolo, dar cumva mai pătrundeau turiști răzleți, cei mai mulți din Cluj și București. Vama era “a Clujenilor”, 2 Mai-ul al artiștilor. Totuși, am ajuns în Vamă cu cortul, împreună cu mai mulți colegi și profesori mai destupați, pentru că plaja era mult mai largă și totul era de o sălbăticie care nu numai părea, ci și era virgină de-a dreptul: nu erau nici toalete, un singur magazin în sat, în schimb mai multe corturi răzlețe, iar seara focuri de tabără, cântece de ghitară și o magie incontestabilă din a fi împreună și a gusta din libertatea primelor vacanțe fără părinți. Mâncam pe apucate, la comun, dar nu asta era important, ci cum petreceam timp împreună. A fost nostim totuși că atunci, imediat după Bac, ai mei au venit să mă ia de acolo, pentru că mă arsesem de la soare destul de rău și în plus, unul din profesorii care ne însoțea făcea și nudism, ceea ce nu a inspirat încredere - nu pot să spun cât de dezamăgită am fost…
Citeste integral - click aici
Articolul "„Nu mai e ce-a fost...”. Tocmai m-am întors după un weekend în Vama Veche, la 30 de când am călcat acolo prima oară, și mi-am dat seama cât de mult am îndrăgit-o" a fost redactat de Andra Ardeleanu si a fost preluat din publicatia online Republica.ro
