Nu m-am gândit, când puștiul meu de 5 ani îmi spunea "Uite, tata, un avion!", că de fapt era un zbor care îmi aparține. E al tău, al nostru, al tuturor proștilor care cotizăm la taxe cu mailul doldora de facturi și somații care vin după prima secundă de întârziere. Ulii dau iama, iar pasagerii de lux petrec cu cei care ne buzunăresc.
Citeste integral - click aici
Articolul "Nu m-am gândit, când puștiul meu de 5 ani îmi spunea: „Uite, tata, un avion!", că de fapt era un zbor care îmi aparține. E al tău, al nostru, al tuturor proștilor care cotizăm" a fost redactat de Răzvan Prepeliță si a fost preluat din publicatia online Republica.ro
