Părintele a înființat un mic așezământ social sub poala pădurii. De-a lungul anilor, de câte ori mergeam, mai vedeam construit ceva. după zi de zi de muncă, piatră cu piatră zidită, totul a devenit un mic colț de rai, cu arbori ornamentali rari, cu un mic iaz cu pești peste care trece un pod suspendat și e minunat să treci peste el și să vezi peștii înotând pe dedesubt.
Citeste integral - click aici
Articolul "Nu am uitat niciodată imaginea unui copil care ducea un bătrân de braț la masă..." a fost redactat de Luminița Aldea si a fost preluat din publicatia online Republica.ro
