Am plecat de acasă la 18 ani cu un ruscac în spate. Am ajuns după câțiva ani, la prima mare mutare din viața mea adultă, să am foarte multe de cărat: cărți, haine, pantofi, obiecte. Colorate, noi, adunate de peste tot, oricând am poftit ceva, oricând mi-a plăcut ceva. Împachetând, mi-am dat seama de volumul lor. De inutilitatea lor. De lipsa lor de însemnătate. M-am scuturat și am lăsat în urmă tot ce nu îmi trebuia.
Citeste integral - click aici
Articolul "Mai puțin e mai mult. Cum am ajuns să am o viață neaglomerată de obiecte" a fost redactat de Antoaneta Opriș si a fost preluat din publicatia online Republica.ro
