La 6 ani am fost la prima mea slujbă de Înviere. Am urcat dealul bisericii ținându-mă strâns de mâinile mamei și ale bunicii, pentru că nici nu vedeam pe unde calc, dar și de frică, deoarece mă speria marea de întuneric care credeam că mă va înghiți. Atât de întuneric încât nu se vedea om cu om, doar îi recunoșteam după voce: moș Andrieș, țața Catinca, Mădălin al lui tanti Ioana…
Citeste integral - click aici
Articolul "Lumina Învierii - un adevăr imens, pentru o lume mică" a fost redactat de Didona Goanță si a fost preluat din publicatia online Republica.ro
