Și eu ca mulți alții probabil, simt trecerea asta dintre ani ca pe o linie imaginară pe care o face timpul de-a latul curgerii sale, o linie groasă de-o palmă ce trebuie sărită cu optimism. Desigur că în ambiguitatea existenței sale, timpul nu face linii, deoarece asta ar presupune că-i pasă de noi, iar dacă i-ar păsa, ne-ar da ocazia tuturor să-l folosim până atunci când am deveni ceea ce merităm să fim.
Citeste integral - click aici
Articolul "În timp ce îmi plimbam câinele într-un parc, am avut o revelație. Despre trecerea dintre ani și tipurile de gândire care ajută la construcția unor versiuni mai bune ale noastre" a fost redactat de Corneliu Bodea si a fost preluat din publicatia online Republica.ro
