Am multe amintiri din această perioadă, însă cea care-mi revine cel mai des este ziua în care unul din copii m-a tras de-o parte și a scos din buzunar o poză cu el, pe la vreo 2-3 ani, într-o cadă plină cu spumă alături de fratele lui mai mare. Tristețea din privirea lui mi-a invadat sufletul și, fără să-mi spună vreo vorbă, am înțeles instant că fratele lui normal a rămas în familie, iar el a ajuns în centru din cauza handicapului, alături de alți copii rupți și ei de familiile lor.
Citeste integral - click aici
Articolul "Am simțit că mi-a fost amputată o parte din inimă în ziua în care am decis să renunț la voluntariat. Experiența mea de 6 ani de voluntariat în asociația Ajungem Mari" a fost redactat de Ion Badea si a fost preluat din publicatia online Republica.ro
