Cineva mi-a cerut o recomandare de psiholog pentru copilul propriu. Ulterior, din discuţie a reieşit că persoana în cauză îşi imagina că după fiecare şedinţă cu copilul, terapeutul ar fi trebuit să îl sune pe părinte şi să-i “raporteze” tot ce s-a spus acolo, cu alte cuvinte părintele în cauză îl vedea pe terapeut ca pe un fel de spion, care să mai adauge un strat de supraveghere la cea din familie. Ba chiar, cȃnd am încercat să explic că nu aşa se procedează, replica a fost destul de acidă:
Citeste integral - click aici
Articolul "„Adică cum, eu, ca părinte, să nu am dreptul să controlez ce se întȃmplă cu copilul meu?” Psihoterapia: mituri, aşteptări şi realitate. Confidențialitatea" a fost redactat de Livia Butac si a fost preluat din publicatia online Republica.ro
