O știu aproape pe de rost: fiecare curbă, fiecare pantă, fiecare pâlc de pădure, fiecare benzinărie. Dincolo de faptul că aproape în fiecare an intră în reparații capitale pe tronsoane mari (dar asta e o altă discuție), autostrada copilăriei mele are azi o mare limită: are numai două benzi. Mai sunt și altele ca ea (vezi Autostrada Soarelui), iar problema vine din faptul că, în zilele noastre, pe astfel de rute pare că nu mai încăpem toți.
Citeste integral - click aici
Articolul "De mai bine de 40 de ani merg pe autostrada A1, în ambele sensuri, de câteva ori pe an. Faza lungă a democrației: să construim banda de mijloc" a fost redactat de Ovidiu Slăvoiu si a fost preluat din publicatia online Republica.ro
