Părintele poate să întrețină și el (in)voluntar starea de victimă a copilului. Îl fragilizează și îi transmite o viziune nerealistă, anume că pentru a reuși, are nevoie ca mediul extern să fie aseptic, fără vicii. Părintele ultraprotector începe sa creadă că societatea în general, școala în particular, nu face prea multe pentru copil. Prin această atitudine, părintele nu reușește altceva decât să îi scadă copilului respectul pentru cunoaștere, să-i crească indiferență față de societate și să îi cultive un statut de îndreptățit,
Citeste integral - click aici
Articolul "Ce se întâmplă, de fapt, când te aștepți ca școala să vindece comportamentele nedorite ale elevului, să nu-l solicite, să facă din învățare o experiență tip spectacol agreabil. Cum ne fragilizăm copiii" a fost redactat de Dan Dițoiu si a fost preluat din publicatia online Republica.ro
