Ievgenia Brusenska se află în România de doi ani. Imediat după declanşarea conflictului armat, şi-a luat fiica şi au plecat din Odessa spre Bucureşti, unde îşi continuă viaţa, alături de copilul ei. “Când a început războiul eram cu fiica mea în Odessa. La ora 5 dimineaţa au început atacul, ne-am trezit foarte speriate şi după o săptămână ne-am mutat în Bucureşti. A fost dificil să îi explic, pentru că plângea tot timpul, era speriată, pentru un copil mic, de un an şi o lună cât avea atunci, nu înţelegea ce se întâmplă şi ţipa pentru că se auzeau sirenele şi a fost un atac cu rachete şi nu a înţeles ce se întâmplă”, povesteşte tânăra mămică. Părinţii ei, prietenii, cunoştinţele au rămas în Odessa, acolo unde pericolul este unul permanent. La centrul de sprijin pentru cetăţenii Ucraineni, deschis la Romexpo, vin săptămânal mii de persoane, în căutarea unui sprijin, de la alimente, haine, jucării, până la produse de igienă. “Numărul de beneficiari a fost unul foarte mic, la început. Au venit trei, zece beneficiari în primele zile, apoi numărul a crescut considerabil. Se ajungea şi la un număr de 1.500 – 2.000 de beneficiari pe zi, iar la finalul anului 2022 cifra să fie de 190.838 de beneficiari, în total, dintre care 60% au fost femei şi copii. În anul 2023 am observat o uşoară scădere, dar nu foarte mare, cu aproximativ 5.000 de beneficiari”, a declarat pentru AGERPRES Brânduşa Ilie, şef birou relaţii publice DGASMB. “Pentru mine, ca mamă singură, venită din Ucraina, este un ajutor major, mai ales scutecele pentru copii, care sunt foarte scumpe, şi uleiul, orezul, pastele. Totul este important, iar din când în când primim şi haine.”, ne povesteşte Ievgenia Brusenska. La Romexpo, în calitate de voluntar am întâlnit-o şi pe Victoria Bobylyova, refugiată din Odessa. “Sunt în România din martie 2022. Am venit aici şi am început să fac voluntariat la gară, şi după un an am început să fac voluntariat la centrul de sprijin Romexpo şi încă sunt aici. Nu mi-e teamă aici pentru viaţa mea, dar îmi este teamă pentru viaţa părinţilor mei, pentru că Odessa este sub atac aproape în fiecare noapte, în fiecare zi iar ultima explozie a avut loc în apropierea casei mele, la 500 de metri, un kilometru depărtare de casa mea. Unde va fi următoarea, nimeni nu ştie”, ne-a spus Victoria. Ceea ce ştie foarte sigur este că îşi doreşte încheierea războiul pentru a se întoarce acasă. “Sper că războiul se va termina în curând şi că noi ne vom întoarce în curând, dar cu toţii ştim că viaţa noastră în Ucraina nu va mai fi la fel, pentru că va trebui să ne refacem ţara. Deci când mă voi întoarce în Ucraina, voi fi tot voluntar, dar nu ca aici, poate că ne vom reconstrui ţara şi să creştem economia şi să ne facem ţara să fie cel puţin cum era înainte de război”, mai spune Victoria Bobylyova. Printre cei care s-au implicat în sprijinirea ucrainenilor, au fost şi membrii Asociaţiei “Blondie”. În 2022 au efectuat, cu resurse proprii, mai multe zboruri în care au transportat o mie de copii din centrele de plasament din Ucraina în Turcia, pentru a le oferi şansa la o nouă viaţă. În 2023 au realizat zboruri pentru copii ucraineni cu probleme grave de sănătate, către clinici din Europa. “Cred că lecţia pe care o primeşti de fiecare dată este că e singura normalitate ca atunci când cineva are nevoie de ajutor, trebuie să fie ajutat!”, susţine Adelina Toncean, fondator Asociaţia “Blondie”.
Sursa: AGERPRES
