Colega mea a apreciat (corect), că discuţia putea fi continuată între patru ochi a doua zi; da, dar creierul meu nu se simţea bine, aşa că a apelat la un mecanism de apărare frecvent utilizat: proiecţia.
După ce „a vorbit gura fără mine” și o colegă mi-a sugerat că nu am făcut bine, prima mea reacție a fost să caut argumente care să o învinovăţească pe colega mea. Despre proiecţii, ca mecanism de apărare a eului
Ce ar fi urmat dacă lăsam lucrurile aşa?
Citeste integral - click aici
Articolul "După ce „a vorbit gura fără mine” și o colegă mi-a sugerat discret că nu am făcut bine, prima mea reacție a fost să caut argumente care să o învinovăţească. Despre proiecţii, ca mecanism de apărare a eului" a fost redactat de Livia Butac si a fost preluat din publicatia online Republica.ro
